marți, 8 decembrie 2009

Liniste...



Aspir spre o schimbare.
Sunt o fiinta foarte agitata si ma strezez f mult pentru orice...si nu imi face bine.
Asta pe langa faptul ca nu am incredere in mine.
Nu mai vreau sa fie asa si nu mai suport sa fie asa.
Ieri la canto nu am putut sa imi controlez respiratia pentru ca aveam o panica mare in mine..nu stiu ce se intampla ca mereu e acolo starea aia de neliniste cand nu ar trebui sa fie..si imi intoarce totul pe dos.
M-a debusolat ieri asta..ca din cauza ei nu ma concentra si nu pot sa dau tot in ceva ce imi place.
Asa ca mi-am pus in gand...ca vreau sa scap de acesta ciudata neliniste sau ce  o fi care ma cuprinde adesea..nu stiu cum..eu ma lupt cu ea.
Aseara mi-am pus asta in gand..si azi la canto..am fost foarte calma....si mi-a iesit bine...si domnul profesor a zis ca azi nu am mai fost stresata.
Concluzia, trebuie sa iti propui cu toata fiinta ta..si sa lupti cu tine...chiar daca pare titanic totul.
Vreau sa imi gasesc linistea...si vreau sa dispara norul negru care mi-a dat tarcoale in ultima vreme.
Vreau sa fiu bine.

2 comentarii:

Danube Daughter spunea...

Dar oare care e cauza acestei nelinisti neintrerupte? Ce crezi ca te-ar linisti? Ce iti doresti pentru tine de mult si nu ti se implineste? Ce te-ar face sa fii mai multumita de tine? Ce lucruri nu indraznesti sa le ceri de la altii, de ce ai nevoie? Poate aceste intrebari te vor ajuta. Te pup !

anielle spunea...

Stii, citindu-ti scrierile ma recunosc in unele postari pe mine in anii adolescentei. Cu framantarea mea interioara,cu orele in care profesorul ma lauda (la mine erau lectii de actorie), cu incercarea de a gasi o cale de a ma linisti...