Fericirea,un porumbel alb, deasupra norilor
Incerc sa ma inalt, sa ii ating aripile sidefii...
Nu pot, dispare printre nori.
Imi construiesc o scara magica sa-l pot ajunge,
Aceasta cade,cade pe pamant...
Imi simt lacrimile calde pe obraz,
idealul meu a ajuns acum langa soare.
Oare il voi putea macar atinge..si pentru o clipa?
oare?...oare?
Cu sufletul framantat,imi iau inima in palma si o privesc,
Lacrimile se opresc.
Inima imi zambeste...
Cum nu am putut sa realizez!
Am cautatat in departari, dar fericirea mea-i aici,
Aici a fost mereu,
S-a agatat de mine cu bratele-i gingase,
Insa,
Nu am vrut sa o privesc.
In inima mea,DA, in inima mea se afla fericirea...
o ating si ii simt fiorul.
Domol,ea porneste spre labirintul ei...Si-a dobandit victoria...
Pe calea pe care pasesc,
Florile danseaza,
Copacii infloresc,
Iar stancile-mi zambesc...
Atatea comori sunt in jur, incat...ma coplesesc.
In linistea noptii,
Se aude un planset sfasietor,
Sufletul mi se inspaimanta.
Noaptea devine un cosmar,
Stelele cad,
Luna se inroseste.
Durerea acapareaza totul in jur.
Din intuneric se iveste un inger
Ii lipseste o aripa si se prabuseste.
Isi striga durerea imensa insa nimeni nu il aude
......apoi...se stinge.
Si noaptea se intuneca si mai tare.
Privesc in ochii tai
Si nu revad lumina in ei
S-au intunecat,s-au intristat.
Apele tulburi ale nelinistii au pus stapanire pe tine.
Si te duc spre palatul de cristal al reginei URA
Intreaga ta fiinta se framanta
Si doreste sa se razbune...
Te-am pierdut dulce lumina a vietii mele.
M-ai lasat singura in noapte,
Nici macar nu mi-ai spus adio.
Plangeam amarnic pe o banca-ndepartata
Fara ca nimeni sa o stie.
*Toate aceste randuri au fost compuse de mine...in zile creative,in care imaginatia putea zbura libera...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu