De ce?

De ce oamenii nu se poarta asa cum sunt ei, naturali, de ce actioneaza de parca sunt trucati?

De ce atunci cand cineva este sincer si se deschide in fata altuia este privit de parca ar fi cine stie ce ciudat?

De ce sentimentele iti sunt calcate in picioare de parca ar fi o biata insecta pe care unii vor sa o striveasca sub papuci?

De ce nu ti se respecta si accepta parerea? De ce lumea nu isi da seama ca si critica poate fi constructiva?

De ce oamenii sunt asa de rai, de nemilosi si de nepasatori? De ce nu pot fi buni, iubitori, intelegatori, altruisti

De ce daruiesc ei cadouri doar ca sa primeasca altele in schimb, sau de ochii lumii? Un cadou il daruiesti din inima si pentru ca asa simti tu, nu conteaza ocazia, locul, timpul si nu ar trebui ca scopul lui sa fie de a primi altul in schimb...

De ce mor oamenii, intotdeauna cei buni si cu o inima mare si sufletisti? Cu totii murim dar eu tot nu pot sa inteleg de ce tocmai ei atat de devreme si tragic?

De ce trebuie sa murim pana la urma? De ce se tot spune ca omul traieste pentru a muri? Pai ce viata mai e aia? O viata morbida. Eu zic ca in viata fiecare are un scop, si  trebuie sa traim pentru a ni-l indeplini pe acela.Nu  sa murim!

De ce trebuie sa plangem atat de multi artisti? Nu ar fi  mai usor sa ii iubim si sa ii apreciem de timp? Sa le spunem ca ii iubim  de aici pana la cer si ca le apreciem munca si talentul enorm. Sa le spunem fara sa gandim, inainte de a fi prea tarziu, atunci cand clipa de moarte ii smulge de printre noi si noua nu ne mai raman decat niste regrete tardive si lacrimi care curg fara nici o stanjenire.Sa nu asteptam sa spunem "E tardi", sa spunem acum, in momentul asta ca ii IUBIM!

De ce nu intindem mana si nu ajutam in fiecare zi? De ce nu ne deschidem sufletele? De ce nu e Craciun in fiecare zi?

De ce trebuie sa iti spun eu te iubesc mai intai, pentru ca tu sa imi spui la randul tau? Nu vreau un te iubesc constrans, vreau sa fie Te iubesc pentru ca te iubesc si asta simt, nu te iubesc pentru ca tu ma iubesti.

De ce nu lasam mastile la o parte, si nu dansam in ploaie? De fericire, de orice lucru bun.

De ce trebuie sa fie societatea asta atat de putreda si nemernica? De ce nu se dezbraca de rautate, ca de o haina rupta si murdara?

De ce nu sunt admirati artistii asa cum ar trebui? De ce nu intelege lumea ca avem nevoie de ei ca de aer? De ce? Pentru ca ei ne hranesc sufletul si daca sufletul nu e bine, atunci nimic nu e bine.

De ce nu esti inteles? De ce nu esti ascultat? De ce oamenii privesc doar ce e afara si nu iti dau o sansa? De ce nu privesc si interiorul? De ce aparentele inseala? De ce te inseli cand crezi intr-un om si apoi cazi prabusit de sabia minciunii si a falsitatii? De ce plangi de bucurie cand intalnesti pe un om frumos, comoara rara, care vine ca o mireasma de primavara, ca un balsam al sufletului?

De ce nu cantam? Acum si aici, o arie a inimii cerului si frumosului dedicata, un colind lin si bland, pe aripi de vis purtat.

De ce nu luam fulgii in palma si nu le soptim cuvinte de dor la urechi? De ce nu sarutam lacrima ce incet ne inunda obrajii asprii de atata singuratate?

De ce e asa de greu sa gasesti un prieten adevarat, care sa fie acolo cand tu simti ca nu mai e nici o speranta si sa te stranga de mana?

De ce nu sunt invatati tinerii artisti cum sa guste curcubeul succesului si treapta de varf dar si cum sa treaca peste o furtuna, fie ea mica sau mare? Da, sa poata sa se inalte in zbor din nou, chiar daca aripile le-au fost taiate..

Sa iubim si sa spunem asta, sa daruim fara a urmari ceva, sa fim noi si sa avem grija de sufletele noastre. Impreuna, poate putem schimba ceva.