Nu avem timp...

                                                            
Nu avem timp să ne molipsim de surâsul cald al dimineţii,  nici să ne îndrăgostim de soare,

Nu avem timp să lăsăm prejudecăţile şi să ne purtăm nebuneşte,

Nu avem timp să-i cântăm lunii o romanţă de dor,

Nu avem timp să numărăm florile primăverii, nici să ne topim sub arşiţa verii,

Nu avem timp să ne delectam simţurile cu mustul toamnei,

Nu avem timp să ascultăm colinde, să ne încălzim inima la foc de vatră şi să ne lăsăm hipnotizaţi de dansul graţios al fulgilor de nea,

 Nu avem timp să ne luăm sufletul în palme, să îl dezmierdăm şi să îi spunem că îl iubim,

Nu avem timp să parcurgem calea către noi înşine, ce duce spre libertate,

Nu avem timp să ştergem cu buretele frica, teama, blocajele care ne ţin captivi şi neputincioşi,

Nu avem timp să ne pansăm rănile sufletului şi ne trezim peste ani ca încă mai dor,

Nu avem timp să fim atenţi la cei din jur, să le alinăm suferinţa şi sa le aducem zâmbetul,

Nu avem timp să lăsam muzica din noi să vorbească,

Nu avem timp să îl simţim pe Dumnezeu, in fiecare adiere de vânt, în fiecare petală de floare, in fiecare suspin,

Nu avem timp să ne cerem iertare, să ne scuturăm de păcate şi să începem o nouă viaţă,

Nu avem timp să ne rugăm fierbinte,

Nu avem timp să ne scoatem spinii din trup si suflet, ce ne dor si ne îmbolnăvesc,

Nu avem timp să dansăm, să ne bucurăm de lucrurile mărunte,

Nu avem timp să admirăm un zâmbet de  copil,

Nu avem timp să fim copii mereu,

Nu avem timp să iubim cu toată fiinţa, să deschidem larg porţile inimii şi să primim în dar iubirea,

Nu avem timp să trăim ziua de azi cu intensitate, ca şi cum ar fi ultima, ne obsedează ziua de mâine...

Şi în final....nu mai avem timp să trăim pentru ca ceasul vieţii se opreşte brusc, fară să fi avut timp să ne-o trăim....

..............................................................................................

Mă obsedează timpul în ultima vreme, mă întreb dacă chiar există sau suntem noi setaţi într-un anume fel să îl simţim, să îl trăim. Ştiu însă că trebuie să ne trăim clipa astfel încât atunci cand vine sfârşitul şi tragem linie, să simţim că preţioasă viaţă pe care ne-a dat-o Dumnezeu nu am irosit-o, ci am slujit-o cu cinste şi dăruire...

***Sursa Poza

Imbratisari cu aroma de toamna...

Revin pe dragul meu blog. Anul acesta nu am avut nici o postare. A fost un an plin, cu mult stres si multa munca, insa am iesit invingatoare. Am fost plecata un semestru in Anglia si am avut parte de o experienta minunata. Pe langa cunostiintele acumulate mi-am facut o multime de prieteni din diverse coltisoare de lume cu care am ramas in legatura. Si cea mai frumoasa intalnire a fost cu cea care mi-a devenit prietena mea de suflet, ce se aseamana atat de mult cu mine. Desi se afla la distanta acum, comunicam si cu siguranta ne vom vizita cand vom avea ocazia...soon:P

 Am terminat facultatea cu bine, cu media 9,70 obtinuta pentru licenta. Acum voi incepe masterul din octombrie, din fericire am prins un loc bugetat si imi promit ca voi munci sa il pastrez si anul viitor, asa cum am pastrat locul bugetat si in facultate in toti acesti 3 ani, cat de repede au trecut...Insa  persoanele dragi langa care am petrecut acesti 3 ani, imi vor fi alaturi si acesti 2 anisori, si sunt sigura ca vom cunoaste si alti colegi ce ne vor deveni apropiati, de ce nu:)

Incepe un alt drum, care sper ca va duce unde imi este scris. Il rog mereu pe Dumnezeu sa ma lumineze si sa aflu care e adevarata mea cale si menire. Nu am mai cantat din vara trecuta asa cum se cuvine, doar am facut cateva vocalize, cateva exercitii de respiratie si am fredonat cantecele diverse prin casa...Insa am ascultat enorm, de toate, de la opera la tango sau jazz si am inteles multe lucruri si am invatat multe lucruri noi. Recunosc ca pierd enorm timp pentru a asculta ore in sir, fara oprire...Cred ca e unul din viciile mele cele mai mari. Urmeaza sa reiau lectiile cu mai multa responsabilitate. De cand m-am intors din Anglia mentalitatea mea e alta, am crescut. Desi vechile mele framantari au ramas in suflet si au nevoie inca de vindecare.

Mi-ati lipsit, dragi bloggeri. Voi ce vesti aveti? Sanatate multa si pace. Si nu in ultimul rand, sa aveti parte de o toamna superba.


Cu drag,

Fleur