Scrisoare catre cer

Scumpa mea Teacher,

Ce faci? Esti bine? E bine acolo unde esti? Ce intrebari pun si eu, sigur e bine acolo, e liniste, e armonie.Aici e zgomot si degradare.

In ajunul asta s-a implinit un an de cand...nu mai esti. Fizic vorbind. Eu stiu ca esti aici, desi nu stiu ce forma are sufletul in nefiinta, e doar o luminita sau e insasi infatisarea, asa ca o fantoma simpatica..

Mi-ar fi placut sa fii si fizic, si sunt tare suparata pe piedica ce ti s-a pus.Urasc boala aia...ca te-a luat de aici de langa noi si nu am apucat sa iti mai spun nimic. Bine...iti spun in fiecare zi ceva si doar stii ce e in sufletul meu, da, iti spun si azi "Teacher, help'' cum o faceam si inainte, stii tu de ce.Dar nu pot fi egoista pentru ca daca boala nu a putut fi invinsa, te chinuia omule drag si asa ceva nu concep,mai bine esti eliberata de orice durere si invaluita in lumina blanda.Intr-o lume cu mult mai buna decat asta, care ma sperie si ma deceptioneaza in fiecare zi. Tu ai gasit un loc acolo, eu nu imi gasesc locul aici. Poate ma luminezi tu un pic:)

Ma tot gandeam daca dedesupt unde te-au pus nu ti-a fost urat, nu ti-a fost frig...dar stiu ca e doar invelisul pus acolo, acum poate nu mai e nimic, ci doar spiritul, dar pe mine ma sperie imaginea asta.Moartea mi se pare un tablou de groaza.Insa ma gandesc acum la sufletul tau adorabil, cum sta el acolo pe un norisor Sfant. Sunt cuminti ingerii? Cred ca sunt elevi buni si vorbesc englezeste perfect acum.Thanks to you.

Ce ciudata ma simt, vorbesc cu tine  aici online pe blogger.Eii dar acum e doar un remember, ca eu vorbesc cu tine zilnic. Numai noi stim despre ce.Iti multumesc ca ma ajuti de acolo, simt eu ca ma ajuti, si ca esti aici.

Si ma simt usurata intr-un fel ca esti bine acolo si ca nu mai doare nimic. Poate insusi sufletelul cand vezi rautatea de pe pamant, stiu, si pe mine ma doare. Probabil te amuzi copios si razi cu lacrimi, cum o faceai, cand vezi cum gresim si ne purtam ca niste copii de gradi. Poate sunt amuzanti si ingerii.Dar Dumnezeu..cum e? Tot incerc sa mi-l imaginez, si nu reusesc decat sa imi imaginez pe cineva alb si luminos si frumos.Cred ca si El zambeste acum la tine, si se intristeaza poate cand vede ce mai e pe pamant.

M-as putea intinde etern in cuvinte, insa aceastea sunt de prisos. Tu stii bine ce e in sufletul meu acum. Nu mai e nevoie de alte cuvinte.

Am gasit o poezie mai demult, care se potriveste cred, cu ce ne-ai spune tu: Sa nu mai plangem ca tu esti bine, si ne veghezi din ceruri..

"Do not stand at my grave and forever weep.
I am not there; I do not sleep.
I am a thousand winds that blow.
I am the diamond glints on snow.
I am the sunlight on ripened grain.
I am the gentle autumn’s rain.
When you awaken in the morning’s hush
I am the swift uplifting rush
Of quiet birds in circled flight.
I am the soft stars that shine at night.
Do not stand at my grave and forever cry.
I am not there. I did not die.''

Mary E Faye

Inchei aceasta scrisoare prin a spune ca ne lipsesti ca vei fi mereu in gandurile noastre.

Si nu uita "We are touched by angels walking hand in hand, asa ai fost si tu.

Love you, now, tomorrow, always.

Eternal peace,

Myself