Povesteam cu noua mea prietena de suflet despre faptul ca pentru ei musulmanii nu asculta muzica. Ca te indeparteaza de la Dumnezeu si de la toate si ca ea incepusera chiar sa idolatrizeze o cantareata mai demult. Lucrul acesta m-a pus serios pe ganduri si mi-a venit aceasta intrebare...Pe cine ascultam noi, cum ne raportam la ei, cum ii privim si tratam, ca pe niste idoli sau niste surse inspiratie? A idolatriza este pacat, asadar comitem un pacat? Daca unui om de arta i se contruieste o statuie, un omagiu nu este si acest lucru pacat?
Oamenii tind deseori sa iti gaseasca peste tot ceva cu care sa se identifice si sa rezoneze si asa ajuns sa nutreasca anumite sentimente pentru un artist, sentimente de admiratie, de iubire, de prietenie, de recunostiinta, etc. Pe de alta parte, vad oameni care se duc pe cai gresite, chiar dau in fanatism cronic si pentru faptul ca idolatrizeaza exagerat un anumit artist se duc si terfelesc numele altuia, isi bat joc si rad de moarte si de suferinta. Am vazut lucrul acesta foarte des pe youtube...unde se gasesc marea majoritate de oameni ignoranti si cu auzul si inima de gheata, chiar bolnavi mintal unii dintre ei. In aceste cazuri in special mi se pare un semnal de alarma. Si nu doar atat, trebuie sa stim foarte bine sa ne alegem acesti "idoli" pentru ca sunt multe lucruri ascunse si periculoase, in special pentru tineri, care sunt manipulati atat de usor de "artisti" ce nu se pot numi artisti ci pure kitchuri. Societatea de astazi trece printr-o criza teribila de kitchizare si mi se pare ingrozitor.
Pe de alta parte stau si ma intreb...pe artistii adevarati nu tot Dumnezeu i-a creat? Bineinteles i-a facut oameni ca si noi si sunt muritori, dar lor le-a adaugat un praf magic ce ii face diferiti de noi. Muzica nu tot Dumnezeu a creat-o? Sa faca lumea mult mai bogata si mai buna...Atunci de ce intervine pacatul? Sa fie oare faptul ca oamenii fac din multe lucruri pacat si murdaresc? Da e adevarat ca uneori muzica ne ia din timp, stiu la mine ca imi trec multe ore contempland si cantand la unison si da ne si indeparteaza de Dumnezeu uneori dar ne si aduce aproape de Dansul alteori...
In ceea ce priveste pozitia mea, si eu spuneam ca am idolul X sau Y dar nu ma mai refer asa ci doar pure surse de inspiratie. Imi place sa fiu deschisa si cred ca fiecare lucru e menit sa te invete ceva. Si o frunza care cade iti poate spune ceva, daca vrei sa te deschizi. Asa vad eu muzica si artistul din muzica, ca o sursa de inspiratie de la care pot sa invat mii si mii de lucruri. Eu nu ma limitez doar la un singur artist si nu imi place sa compar, fiecare e unic in felul sau si in nici un caz nu ma duc sa insult un altul daca nu imi place sau transmite nimic, daca nu iti place de ce il asculti sau comentezi?...Admir diverse lucruri la diverse persoane din arta si ma bucur ca avem o paleta de voci, altfel ne-am plictisi. Nu imi place sa ma limitez. Si eu ascult uneori mult de la un anumit artist si lumea ma poate considera obsedata, poate ca sunt, dar totodata consider ca muzica nu trebuie ascultata superficial si un artist reusesti sa il intelegi cu adevarat cand il asculti mult, cand il studiezi, asa cum faci o compunere la romana asa faci si in arta. Asa fac eu in muzica si am ajuns sa o ascult la un nivel inalt, lucru de care sunt mandra si bucuroasa, intr-un sens bun bineinteles. Cand simt ca ma ia valul, incerc sa imi pun frau si sa imi reamintesc ceea ce este bine si ceea ce nu este. In ultima vreme am avut o revelatie foarte frumoasa cu o artista din Spania, si cred ca nu a fost intamplatoare, nimic nu este intamplator. O sa va povestesc despre domnia sa intr-o postare separata...Ar mai fi multe de discutat aici dar mi se scurge inspiratia.
Asa ca va intreb pe voi....ce credeti, a admira un artist este idolatrie, sau pur si simplu a nutri niste sentimente frumoase pentru o arta unica?
A voastra,
Fleur
