De-ar fi sa vii...

 Ma fascineaza melodia asta de cand eram mica, si de atunci imi tot rasuna in interior-"de-ar fi sa vii...ce ne-am mai spune oare";

 Pacat ca Doamna Mihaela Runceanu a plecat prea devreme, cu siguranta acum ii incanta pe ingeri.

Muzica  a  copilariei mele.....

Versurile:

Ma intreb chiar si-acum unde esti
Ce sa fac cum sa-ti spun ca-mi lipsesti
Fiindca tu ai ales cel dintai
N-am stiut cum sa-ti spun mai ramai
Cum se duc si se duc clipele
Cum rasar si apun stelele
De-as avea un crampei dintr-o zi
Ti l-as da poate cand vei veni

 De-ar fii sa vii, as crede ca visez
De-ar fii sa vii. ce ne-am mai spune oare
Si cum sa speri ca voi mai fii cea de ieri
Eu nu te-am uitat dar vezi
Te-am ratacit prin ganduri
De-ar fii sa vii as cred ca visez
Mi-as aminti ce dor mi-a fost de tine
Si te-as ierta,oricat de greu mi-ar parea
Dar de nu am vei iubi atunci mai bine nu veni


Cum se duc si se duc clipele
Cum rasar si apun stelele
De-as avea un crampei dintr-o zi
Ti l-as da poate cand vei venï

Amintire

Calculatorul meu s-a stricat...si nu o sa mai tina mult, chiar daca s-a incercat sa se amelioreze situatia.

Nu il invinuiesc, il am de mult timp, a obosit si el, poate a obosit sa fie martorul micilor mele nebunii.. A fost prietenul meu atatia ani, si mi-a pastrat atatea lucruri frumoase..pe care acum le-am pierdut:((. In general se spune ca lumea virtuala ne rupe de realitate si ca ne impiedica sa comunicam, poate ca asa este, insa eu si el aveam o lume a noastra, in care ne ghidam dupa proprille noastre reguli si in care ne simteam liberi; lumea reala ma sperie cateodata si parca nu reusesc sa ma fac inteleasa de ea.

Nu o sa mai dureze mult, si o sa pierd tot ce el a pastrat cu sfintenie.De pe calculator se poate sterge ceva atat de usor, insa din inima nu  o sa mi le sterga nimeni, niciodata.

Seara magica

Stelele stralucesc,

Lumina lunii se reflecta in parul meu.

Zanele presara praf magic in atmosfera,
E atata liniste in jur, totul pare cuprins de pace...

Parca ma aflu intr-un vis din care nu mai vreau sa ma  trezesc.

Ii dedic acest cantec lunii, pentru ca ea este confidenta mea de cand ma stiu, si pentru ca ma vegheaza seara de seara, ea imi stie toate secretele.

O arie  superba si atat de  profunda.."Song to the moon" (Dvorak)

Sper

 

Sper ca maine sa fie bine.

Sper ca maine sa se intample ceea ce Andra T isi doreste atat de mult.

Sper ca maine sa inteleg si eu cate ceva la seminarul de mate.

Sper ca maine sa fie pace.

Sper ca maine sa luam cu totii o o gura de sanatate.

Sper ca maine sa fie cald in inima mea, desi afara este frig.

Sper ca maine  sa trec peste toate obstacolele.

Sper....

Tango, mi amor

E o seara atat de linistita.

In casa este cald si  bine. Citesc o carte buna langa semineu si ascult o arie de Puccini.

Este ciudat ca nu ai dat nici un semn; Soneria ma scoate din transa.

Deschid usa si te vad, mi se taie rasuflarea , atat de sarmant esti in costumul tau negru.  Ai in mana un trandafir rosu pe care mi-l oferi impreuna cu o imbratisare calda.
Imi soptesti la ureche ca seara asta e speciala...si imi spui sa ma pregatesc pentru ca iesim.

Inima imi tresalta de bucurie.

Imi pun rochita mea cea buna, e rosie, stiu ca rosul ii place lui.
Buzele le dau cu ruj rosu, sa se asorteze.
Imi pun pantofii si ies in salon, unde ma asteapta...el.
Pentru o clipa ma pierd in ochii lui albastrii, ma privesc atat de intens.
Imi ofera haina si iesim.Afara ne asteapta o trasura, se uita si zambeste."Ti-am spus ca seara asta e speciala"
Ne oprim in fata unui restaurant, ne intampina un chelner cu sampanie.
Intram in restaurant, totul e atat de intim, o masa cu un buchet de flori, fata de masa e de catifea, si langa se afla un violonist, interpreteaza melodia noastra, ma simt coplesita.

Violonistul incepe un tango...el ma intreaba"Dansezi?"

Simt ca mi se inmoaie picioarele si incerc sa spun "Daaaaaa" insa el deja imi pune mainile in mainile lui  si le saruta...incepem sa ne lasam purtati de muzica, totul este atat de romantic.

Privirile ni se intalnesc, el imi saruta obrazul si spune: "Esti minunata in seara asta, stii?".

"Multumesc" ii raspund..dau sa ii spun "Si tu esti..."  nu apuc sa termin pentru ca ma trezesc intr-o imbratisare atat de intensa, as vrea sa nu se mai termine...

Ma trezesc iar sub privirea lui, inima imi bate atat de tare..Buzele lui se apropie de ale mele, inima parca sare din piept, parca incep toate ceasurile sa sune..inchid ochii si.....Ohhhhhh nu!!!!!! ma trezesc din reveria mea la sfarsitul ariei de Puccini...suna un telefon la filmul de la televizor. Iar am ascultat melodii romantice....:))))))

Rasarit violet

Joi dimineata am ajuns pe la 7;03 la facultate, m-am asezat pe scari, privirea s-a indreptat spre fereastra si a surprins un rasarit atat de frumos.Era un rasarit violet, de fapt avea doua nuante de violet, una mai deschisa si una mai inchisa. A venit parca la momentul potrivit, eram pierduta in ganduri, in starea mea vesnica de reverie si raceala isi facea semnalata prezenta, acest peisaj m-a facut sa zbor cu gandul, parca a oprit timpul in loc.

Nu o sa uit niciodata acest rasarit, poate a vrut sa insemne ceva. Poate ca in sufletul meu era violet.

Raceala asta parca imi da inspiratie in ultima vreme...am si uitat ca la inceput de saptamana ma asteapta limite si derivate...

Spiridus trompetist,

Zane ce presara un praf magic in atmosfera,

Rauri de roua,

Nori jucausi dansand hora bucuriei,

Miros de sfarsit de toamna.

Alinarea sufletului meu

Am racit si nu m-am simtit bine zilele astea, azi nu am fost la facultate si nu pot merge nici la canto pentru ca nu se poate. Imi e dor deja...

Afara ninge si este frig, insa eu am gasit ceva  frumos, care mi-a alinat sufletul.

Aveam asa o dispozitie sa ascult ceva interpretat de Kathleen Battle..si am gasit aceasta splendoare.

Atat de mult mi-a inaltat sufletul....ce bine ca exista astfel de comori in momente care par lipsite de culoare.

Premiu special, pentru persoane speciale

Am primit acest sigiliu de la Doamna Elena, va multumesc. Vi-l dedic si dvs, pentru ca blogul dvs este pura lumina si pentru ca atunci cand sunt trista si va "vizitez', mereu gasesc ceva care sa imi readuca zambetul. Multumesc.

Dedic acest sigiliu  urmatoarelor fiinte sensibile:

Danube Daughter

Anielle

Corinne

*Acest sigiliu se acorda pentru originalitate, diversitate, sinceritate si seriozitate.

Acesta e aditional, de la mine, pentru voi. Continuati sa ne bucurati sufletele cu talentul vostru.

Videoclipul zilei

Cecilia- Ave Maria




Pentru ca defineste ceea ce simt: pace
Multumesc Doamne pentru ca am trecut si peste aceasta zi cu bine, indruma-mi pasii  in continuare.

Iubirea

Iubirea ma fascineaza, a fost intotdeauna o enigma pentru mine. Iubirea apare pe neasteptate si se cuibareste in inima ta, o strange cu bratele-i firave si nu mai vrea sa plece niciodata, vrea sa traiasca etern acolo.

Totul incepe cu un fior pe care il simti in intreaga ta fiinta, apoi iubirea isi arata aripile gingase de fluture si iese la suprafata; simti cum nu ai simtit vreodata, ai bucurie in fiinta ta, ai lumina, ai culoare, lumea devine un loc mai bun, doar pentru ca iubirea cu a ei putere o face sa fie asa.

Iubirea este sincera, Iubirea nu este egoista, Iubirea nu il raneste pe cel drag, ci il ajuta sa zboare mai departe atunci cand aripile sale par a fi uitat zborul. Iubirea este cel mai nobil sentiment, te inalta si nu te coboara, iti modeleaza sufletul;

Iubirea poate fi impartita in mai multe categorii:

Iubirea pentru prieteni - cei adevarati care sunt alaturi de tine neconditionat

Iubirea pentru parinti - pentru ca ei ne-au dat viata si  au pus bazele educatiei noastre si ne-au indrumat pasii pana la maturitate, si inca o fac si atunci pentru ca parintele, parinte ramane pana la sfarsit.

Iubirea pentru profesori - pentru ca ei au construit ce au inceput parintii, pentru ca ne-au dus pe o calea reusitei si pentru ca vorba lor blanda ne-a alintat uneori sufletul mult prea neincrezator si melancolic.

Iubirea pentru fiinta iubita .....o iubire pe care nu stiu sa o descriu prea bine.

O iubire frumoasa, intensa; cand inchizi ochii, ii vezi chipul lui/ei,  ii simti mangaierea in adierea vantului, ii auzi glasul in susurul izvorului, ii vezi privirea in clar de luna, totusi suspini ca este mult prea departe.

Ai nevoie de el/ea ca de aer, e lumina ta, este izvorul tau in desertul pustiu.

Iubirea continua si dupa moarte? Tot ce e posibil.
Filmele "Ghost" si "What dreams may come" portretizeaza asta f bine.
In primul Sam moare in bratele lui Molly, si ramane langa ea chiar daca ea nu il simte, pentru a o proteja;

In al doilea pers masculin moare, dupa ce ii mor cei doi copii; ajunge in rai si  acolo vede un copac ..pe care sotia sa il pictase..pe pamant. De durere, aceasta se sinucide, insa ajunge in iad, asa ca domnul nostru traverseaza iadul dupa a lui iubita...ce se intampla...urmariti filmul si veti afla...eu am plans mult la el..aproapte tot filmul, pentru ca nu imi venea sa cred ca exista atata iubire...

Toata discutia asta ma face melancolica, iubesc in felul meu, insa primesc putin inapoi.

As vrea sa iubesc si eu ca o nebuna, pana uit sa mai respir, pana simt ca ma sufoc, as vrea sa fie cineva acolo care sa vrea sa mute muntii pentru mine, si care sa ma iubeasca sincer, fara ascunzisuri.

Detest minciuna si nu pot fi superficiala, asa ca deviza mea este: Totul sau nimic.

Cat despre iubirea eterna..exista, insa in cazuri rare; Oamenii nu stiu sa  o aprecieze si o lasa sa moara, sa se piarda in durere.

Iubirea este totul.

Videoclipul zilei

Melancolie......

Citatul zilei

Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în paradis!”
                                                                                  
                                     Dante Aligheri-Divina Comedie

Timpul- prieten sau dusman?

*Printre limite, derivate, dreptul afacerilor, nu stiu cate tipuri de economii, informatica economica, naveta si program nebun, am reusit sa gasesc cateva minute sa mai scriu ceva.Nu va panicati, nu am abandonat blogul, doar ca nu am mai avut cand sa scriu.Cu atatea pe cap, parca imi fuge si inspiratia:)))


Timpul nu are rabdare, noi suntem simple marionete in mainile lui si ne dirijeaza dupa cum vrea el.
Suntem actori pe scena vietii si el regizorul.
In general privim timpul ca pe un dusman, ne sunt antipatice amprentele pe care le lasa asupra fizicului nostru, momentele frumoase pe care ni le smulge fara voia noastra, faptul ca trece prea repede si nu avem sansa sa traim fiecare secunda din plin asa cum ar trebui; ne simtim neputinciosi atunci cand am gresit si nu putem face nimic sa ne intoarcem in timp si sa corectam greseala.Tin minte ca urmaream cand eram mai mica un film la tv, care se numea "7days"(7 zile), si urmarea acest topic, timpul...de fiecare data cand se intampla ceva rau, un om era trimis cu 7 zile inaintea tragediei, sa o opreasca, si daca nu reusea, se intorcea iar si iar.As vrea sa putem face si noi asa..insa nu se poate.

Timpul nu il putem opri, asta este clar, insa am putea sa il folosim in folosul nostru, nu neaparat sa ne devina cel mai bun prieten, ci sa il luam asa cum este si sa  ne adaptam lui.
Sa traim fiecare clipa intens, sa facem lucrurile pe care le iubim, sa fim acolo unde vrem sa fim, sa iubim, sa zambim, sa dansam in ploaie, sa cunoastem lucruri noi, sa invatam, sa daruim...
Am putea face de toate daca am dori ...in timpul asta scurt. Poate clipa aia magica o simti ca o eternitate, o eternitate a ta...si timpul nu ar mai fi asa dureros.

Incertitudine

Ma aflu la inceput de drum.....cu toate acestea, nu sunt complet sigura ca aici vreau sa fiu in acest moment.

Mi-e teama, vad lucrurile mari si infricosatoare,  presimt ca o sa ma lupt cu balauri ingrozitori, si o sa imi cutremur intreaga fiinta incercand sa ii infrang..sper sa nu fiu eu cea care pierde.

Inca nu stiu ce va fi....si ma macina incertitudinea.
Cand termini liceul se presupune ca stii ce vrei sa faci pe viitor...eu nu stiu, priveam optiunile alea si privirea trecea prin ele, nu stiu unde e locul meu.

Ma simt de parca as merge pe o strada pustie, prin vant si frig de nesuportat, in cautarea unei luminite a unei case in care as putea sa ma adapostesc.Insa lumina intarzie sa apara...si speranta mi se stinge.

Ma simt singura si nesigura si mi-e teama:(
Inca astept sa zaresc lumina salvatoare.

Videoclipul zilei

Lisa Gerrard-Now we are free





E atata nostalgie in sufletul meu....

Muzica, o expresie a sufletului

Muzica, la fel ca si celelalte forme ale artei este o expresie a sufletului. Nu stiu ce zic expertii,  insa dupa mine asa este.
Artistii isi gasesc muze care sa ii inspire, insa intreaga viziune porneste din suflet.  Acolo se intipareste toata "povestea"...si apoi este transpusa si adusa la viata.
Artistii se exprima prin muzica lor, ea este o maniera de a comunica..emotii, sentimente, trairi;

Muzica este aerul meu, fara ea viata ar fi un desert pustiu. De cand am inceput lectiile de canto parca sunt o alta eu, o eu mai luminoasa; a adus soare in lumea mea, ceea ce sunt eu azi, cum simt si cum gandesc..ea a modelat.

*Micile mele teorii*

Consider ca mai presus de toate muzica vine din inima-o faci din inima si daruiesti..ce daruiesti? iubire, emotie...ce ai tu mai bun. Evident si toate celelalte sunt importante...tehnica are trebui sa fie un fel de "Biblie" pt cel care canta,avand in vedere ca aceasta ajuta f mult.

Cand ascult un artist nu ma ghidez dupa nu stiu ce trenduri sau topuri:cine cel este mai tare sau whatever..il ascult pe acela care reuseste sa ma miste,care reuseste sa ma proiecteze, chiar si pt cateva momente, intr-o alta sfera, o sfera a frumosului, a idealului,care imi transmite ceva si care imi "imprima" o anumita stare..ACELA care a reusit asta,ACELA este "tare" pt mine.

Cu ceva timp in urma am auzit la tv un citat care m-a pus pe ganduri, suna cam asa:"Perfectiunea nu consta in a canta fiecare nota perfect, ci in a canta cu sufletul"( ceva de genul..nu stiu cuvant cu cuvant:), apoi s-a adaugat un citat de G.Enescu.."Perfectiunea nu ma intereseaza, ce conteaza in arta e sa vibrezi tu insuti si sa ii faci pe altii sa vibreze". Aceste doua citate m-au facut sa reflectez.. Doamna prof. Circiu Evelina(pe care o iubesc pt felul dansei de a fi) spunea odata ca profesorii simt emotia elevului..(pe la examene etc) si cred ca si ascultatorul simte emotia celui care canta..de aceea pt mn este important ca acela care canta sa imi transmita ceva..sa ma faca sa vreau sa il mai ascult odata, si inca o data...o eternitate...si de ce nu..sa ma duca in delir...

In ceea ce priveste instrumentele muzicale...ador sunetul produs de vioara...cred ca vioara reda profunzimea sentimentelor..in special pe cea a durerii..asa percep eu..dupa vioara ador pianul....apoi harpa, naiul  si restul.

Poate  suna bizar asta insa daca ar fi sa aleg cum sa mor...as alege sa mor pe sunet de vioara...restul nu se stie oricum insa asta as vrea sa fie ultimul sunet pe care il aud pe lumea asta.

Muzica e bogatia mea....

Nostalgie de toamna

Mere coapte si aurii, struguri gustosi pregatiti pentru a fi folositi in ritualul magic al vinului, adiere rece de vant si frunze....muuuulte frunze, infinit de frunze, o paleta cromatica.

A venit toamna....si simt o ciudata melancolie, ca si cum intreaga mea fiinta ar fi puternic legata de ritmul naturii.

A 19-a mea toamna....inchid ochii si ii multumesc Domnului ca m-a lasat sa o cunosc. E frumoasa...si mi-e draga. E toamna mea. O toamna creativa, o toamna artistica, o toamna muzicala....o toamna cu sentimente de retinere in descoperirea noului, o toamna plina de iubire,de lacrimi si zambet, o toamna de dor, de dorinta de reusita.

E toamna mea...si sunt nostalgica.